Am cunoscut-o pe Grazia acum câteva săptămâni, meditând cu ea. Invitația a fost fascinantă: „O zi în care să te relaxezi în natură și să înveți cum să trezești, să hrănești și să stabilizezi starea de BUCURIE din tine”. L-am salutat, instinctiv (și cu un amestec frumos de speranță și curiozitate). A mers grozav, mai bine decât credeam. Așa că i-am rugat-o pe Grazia să aprofundeze câteva sugestii
„Bucuria este un antidot foarte puternic împotriva negativității”, am fixat și subliniat această propoziție în caietul meu. Ne poți ajuta să înțelegem mai bine sensul acestor cuvinte, atât de simple și atât de intense? În psihologia budistă, bucuria este una dintre pietrele de temelie ale bunăstării psihofizice, una dintre cele 4 „stări incomensurabile” care, practicate în mod constant, permiteți creierului nostru să se transforme într-un creier fericit. Când hrănim bucuria - și odată cu ea și iubirea, compasiunea și ecuanimitatea - emoțiile negative se atrofiază de la sine, ca niște semințe care, lipsite de apă, nu reușesc să germineze. Practicarea cultivării bucuriei este, așadar, una dintre modalitățile prin care practicăm udarea selectivă a grădinii minții, comportându-ne ca un grădinar priceput care știe ce să fertilizeze și ce să lăsăm să moară în schimb.
Trezirea, hrănirea și stabilizarea stării de bucurie interioară. Poate Mindfulness să ne ajute să facem toate acestea? Desigur, deoarece conștientizarea nejudecată a ceea ce trece prin noi moment de moment (acesta este sensul Mindfulness) ne permite să devenim conștienți de emoția sau gândul care apare în noi și să decidem dacă îl hrănim sau îl lăsăm să plece.
Tristețe, angoasă, anxietate, îngrijorare, proastă dispoziție, furie și resentimente emoții care de multe ori ne copleșesc, mai ales de la începutul anului trecut Din păcate, emoțiile negative nu pot fi evitate: fac parte din ființă uman. Sunt fenomene fiziologice, precum o furtună, o ploaie, o zi însorită. Ele ajung, se manifestă și apoi dispar. Aceasta este natura lor, condiționată și nepermanentă. Problema este că, în loc să-i vedem în această lumină, ne identificăm cu ei și, în acest fel, ne simțim absorbiți de ei. Datorită antrenamentului meditativ, însă, putem învăța să le observăm exact așa cum am observa o furtună, o rafală de vânt sau o furtună și, astfel, activăm un proces de dezidentificare treptată care ne permite să rămânem, chiar și în timpul furtunii, într-un stare de calm și pace.
Poți să ne spui cum ai abordat budismul, filozofiile orientale și apoi Mindfulness? A fost o călătorie de o viață, care a început când aveam 18 ani și, înscrisă la Facultatea de Filosofie, m-am simțit imediat atrasă la tradițiile contemplative orientale, budismul și abordarea sa științifică a studiului conștiinței.Am urmat mai mulți Maeștri până l-am întâlnit pe Thich Nhat Hanh, principalul diseminator al mindfulness-ului occidental. Practicarea și studiul cu el a adus o schimbare decisivă nu numai abilităților mele, ci și vieții mele.
„Meditație ușoară pentru oameni ocupați. De la 1 la 21 de minute pe zi”: o carte foarte reușită Da, acum este o carte de mult vândută și îmi face mereu bucurie să primesc mărturiile celor care, după ce o citesc și o folosesc, scriu către spune-mi că viața lor s-a schimbat. Secretul acestei cărți este că nu trebuie doar citită, ci mai presus de toate exersată, ghidată de fișiere vocale în care înveți să meditezi începând de la doar un minut pe zi și apoi treptat ajungând la 21 de minute care zboară ca prima zi prima. . Profitând de principiul gradualității și constantei, această carte/metodă permite oricui – chiar și celor care până ieri spuneau „nu voi putea medita niciodată” – să transforme meditația într-un gest obișnuit asemănător cu spălatul pe dinți și îmbrăcat. dimineața, înainte de a ieși.Ne învață cum să dilatăm timpul și să scăpăm de acea strângere mentală care ne-a făcut sclavii urgenței și ne stresează în fiecare zi.
În ziua de meditație am vorbit și despre mâncare. Ce este Mindful Eating și cum se practică? Este vorba despre aplicarea Mindfulness - adică conștientizarea completă fără judecăți a ceea ce simțim în momentul prezent - și la practica de a mânca. Începe cu conștientizarea a ceea ce suntem pe cale să aducem la gură atunci când este încă întins pe farfurie: de unde vine, cine ni l-a adus și astfel ne-a permis să ne bucurăm de el acum? Apoi toate simțurile sunt activate pentru a descoperi lumea minunată a culorilor, mirosurilor, senzațiilor, amintirilor și emoțiilor care este închisă în fiecare mușcătură. Înveți să profiti la maximum de ochi, nas, atingere și așa mai departe, până la punctul de a face din experiența unei mușcături (și a mestecării) o călătorie fascinantă către satisfacție, către intensitatea plăcerii. Rezultatele acestui exercițiu - care poate deveni incipitul fiecărei mese pentru cei care vor să slăbească definitiv - sunt extraordinare și schimbă radical relația pe care o avem cu alimentația, cu corpul și cu problema slăbirii.
Locuiești între Italia și Thailanda. Ce ai găsit în acest pământ ca să decizi să petreci jumătate din an acolo? Mi-am găsit adevărata casă. Prima dată am fost acolo pentru muncă, ca jurnalist, pentru a intervieva tot felul de oameni după tsunami. M-am grăbit să văd cum aceste victime ale catastrofei au făcut față nenorocirii, fără plângere, mereu zâmbitoare și pline de asertivitate. Imediat m-am gândit: vreau să trăiesc aici, cu oameni de acest tip, cu o etică care stă la baza oricărui gând, cu onestitatea cuiva care, grație legii karmei, își asumă responsabilitatea pentru fiecare dintre actele lor, fără să arunce vina și acuzațiile. la nimeni. Vreau să locuiesc aici pentru că spiritualitatea se simte în carne și oase și managerii merg să curețe toaletele din temple duminica. Pentru că pot deveni călugăriță chiar și pentru doar o lună, și nimeni nu-mi oferă nicio ieșire cerându-mi să iau parte dintr-o parte sau alta, să fiu bărbat sau femeie, să-mi cristalizez ideile în convingeri.Astăzi, după aproape 20 de ani, mai locuiesc acolo. Pentru că îmi place să simt viața ca un râu și nu ca un vas de sticlă în care să mă bat ca peștele auriu. Pentru că în cultura impermanenței aud toată puterea noastră rezonând. Și certitudinea fermă că acolo unde renunți la orice atașament și aversiune, miracolul este împlinit. Și totul devine posibil.
Grace Pallagrosi