Infibulația
Trebuia să fie o vacanță, o călătorie în familie, ca cele pe care le faci mereu cu atâta entuziasm când ești mic. Și, în schimb, cea a celor două surori mai mici din Piacenza care au zburat în Africa cu tatăl lor vara trecută, s-a transformat într-o călătorie în iad.
Și întoarcerea a schimbat totul, a făcut-o pentru că acea vacanță nu era altceva decât o scuză pentru a mutila fetele. Acest episod de știri, unul dintre multele, ne face să înțelegem încă o dată că nu se poate privi în altă parte, că mutilarea genitală feminină este un fenomen concret și real, înspăimântător și teribil, căruia trebuie să prevenim și să ne opunem hotărât.
S-au făcut deja multe, dar mai sunt atât de multe de făcut. În Italia, legile 583bis și 583ter interzic executarea oricărei forme de mutilare genitală feminină, inclusiv infibulația, excizia și clitoridectomia, cu scopul de a aboli și reprima toate aceste practici, precum și de a le preveni și de a le contrasta. Cu toate acestea, în mod clar, acest lucru nu este suficient, dacă o călătorie în Africa este suficientă pentru a le tăia fetele și a le priva de toate drepturile lor umane. Să vedem împreună unde suntem.
Infibulație și multe altele: povești de mutilare
Numerele sunt uluitoare și înfricoșătoare. Ele privesc Italia, lumea, privesc pe toata lumea. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 140 de milioane de femei din întreaga lume au fost supuse unei forme de mutilare și alte 3 milioane sunt în mod constant în pericol. Vorbim de femei, vorbim de fetițe, care de multe ori nici măcar nu împlinesc 15 ani. Pentru a le proteja pe ei și pe toți ceilalți, ONU a instituit în 2003 Ziua Mondială Împotriva Infibulației Femeine și a MGF, care cade în fiecare 6 februarie, pentru a aminti și a pune capăt acelei violențe care calcă în picioare toate drepturile fundamentale ale femeilor.
Dar ce este mutilarea genitală feminină? MGF include în termen o serie întreagă de practici de îndepărtare parțială sau totală a organelor genitale externe feminine care se efectuează asupra corpului feminin din diverse motive sociale sau culturale.
Practica își are originile în vremuri foarte străvechi, plasându-se la baza unei întregi serii de credințe populare foarte greu de dezlănțuit. Epilogul, însă, este întotdeauna același: acela de a denatura și de a bulversa existența a mii de fete, privându-le de demnitatea și libertatea trupurilor lor, a vieții lor. Consecințele sunt, așadar, foarte periculoase, atât fizic, cât și psihic.
Infibulația și mutilările sunt practicate fără anestezie și de către persoane fără experiență. Acestea îndepărtează clitorisul sau elimină labiile, coase, îngustează și decupează, de parcă ar fi croitori ai groazei. Ei fac acest lucru pentru o serie întreagă de credințe, în mare parte eronate, referitoare la motive de frumusețe, puritate și chiar sănătate, toate dezorientate de raportul din 2000 „Mutilarea genitală feminină.Se crede că În schimb, pentru că această practică trebuie să se termine”, publicat de AIDOS, asociația italiană a femeilor pentru dezvoltare.
Fenomenul, așa cum spuneam, este destul de răspândit. Sunt multe țări, în afară de Italia, care l-au abolit, dar în multe altele este tolerat și răspândit. Este cazul în Africa și Peninsula Arabică, dar migrațiile moderne și contemporane au făcut ca fenomenul să se răspândească și în restul lumii. Când nu se poate opera în locul de reședință, unde există o lege care o interzice, este suficientă o călătorie în țara de origine pentru a chinui sufletul și trupul tinerilor victime ale unei societăți barbare.
Nu o alegere conștientă, desigur, ci indusă și forțată de capii de familie sau de mame, aceleași care au experimentat aceeași durere pe piele înaintea lor. Cu toate acestea, nu își cruță fetele pentru că trebuie să le permită să se adapteze la idealurile de frumusețe și puritate care aparțin comunității.
Și între timp suferă pe dinăuntru și pe dinafară, uneori sângerează foarte mult și contractă boli din lipsa instrumentelor adecvate. Alteori complicațiile sunt atât de mari încât practica le rupe viața, precum și demnitatea.
Numerele din Italia
În Italia, așa cum am anticipat, în ciuda legilor promulgate împotriva mutilării, fetele lumii nu sunt în siguranță. Nu sunt pentru că o călătorie departe de țările în care MGF este interzisă este suficientă pentru a atinge scopul, acela de a perpetua o practică crudă care privează femeile de controlul asupra corpului lor, asupra demnității și libertății lor.
Conform celor declarate de Elisabetta Aldrovandi, președintele Observatorului Național de Sprijin pentru Victime, sunt aproape 5000 de fete care riscă circumcizia feminină și în țara noastră și majoritatea sunt de origine somaleză. Un numar care ni se pare infricosator de mare dar care in realitate confirma o scadere a practicii fata de anii precedenti.
Potrivit Actionaid, pe de altă parte, cel puțin 61.000 de femei din Italia au fost supuse mutilării genitale în timpul copilăriei, dintre care majoritatea au avut loc în timpul unei călătorii de întoarcere în țara lor de origine. Amnesty International, care este și ea implicată în lupta împotriva MGF, susține că practica circumciziei feminine este într-un declin constant, o inversare a tendinței care există astăzi datorită educației și conștientizării comunității, dar și a rapoartelor care uneori, din fericire, provin din aceiași membri ai familiei.
Femeile care sunt victimele acestei practici brutale sunt în principal somalezi și malieni, dar și sudaneze și burkinabe. Cei afectați sunt în principal cei foarte tineri, acei minori care încă nu se pot răzvrăti împotriva voinței familiilor și comunităților lor. Este clar, așadar, că pentru a contrasta definitiv circumcizia feminină și alte practici de mutilare, este nevoie de mai mult control asupra teritoriului și comunităților.
Legile și protecția italiană
Legea italiană, așa cum am anticipat, pedepsește deja practicarea MGF nu numai pe teritoriu, ci și dacă aceasta este efectuată în străinătate. În plus, în cazul mutilării genitale a minorilor, se pot aplica aceleași prevederi generale pentru protecția copiilor.
Considerată ca o încălcare gravă a drepturilor omului ale femeilor și fetelor și principalul obstacol în calea realizării egalității între sexe, decretul legislativ 19 noiembrie 2007, nr. 251, acordă azil în calitate de refugiat tuturor femeilor care au suferit circumcizie feminină sau orice altă mutilare, sau care se află într-o situație care le pune în pericol sănătatea și drepturile fundamentale.