6 semne că ești dependent de sport
Cum să recunoaștem dacă dezvoltăm sau am dezvoltat o dependență de sport? Cum să te oprești înainte ca mecanismul să meargă prea departe? Există criterii pentru a observa faptul că se dezvoltă o obsesie pentru sport? Să vedem ce semne ne arată o „monomanie” excesivă față de mișcarea fizică efectuată cu cadență regulată și disciplină de fier:
Vorbești doar despre performanța ta
și devin adesea monologuri. Daca iti dai seama ca subiectul tau principal are legatura cu timpii, minutele, ritmul cardiac, bataile pe minut, sustinerea piciorului, planul specific de nutritie si dieta, durata antrenamentului, carcihi etc (de asemenea in functie de sportul practicat) iata ca ceva nu este in regula .Nu că nu ar trebui să vorbești despre propriile proiecte și inițiative legate de sport, mai ales dacă îl iei în serios. Pot fi multe cazuri: fie că ești pasionat de crossfit, fie că simți o mare împingere pentru alergare sau te pregătești pentru un maraton, în orice caz, ar trebui să observi dacă te trezești mereu vorbind despre aceleași subiecte și remediu. Unii prieteni s-ar putea să nu îți spună că te limitezi la obsesie și monotonie, dar ar trebui să fii conștient de asta.
Nu te bucura de nimic altceva
Dacă ocaziile fericite se reduc doar la momentul în care faci mișcare, pierzi multă viață. Cu siguranță, dacă te angajezi, vei obține satisfacție din tot ceea ce obții, dar amintește-ți că lucruri interesante se întâmplă chiar și atunci când nu purtăm adidași, dimpotrivă, ar trebui să găsim mereu timp să cultivăm sentimentele, simpatia, fluxul întâlnirilor. .Nu te poți implica doar pe latura sportivă sau competitivă; este nevoie întotdeauna de echilibrul potrivit și de o conjuncție bună între carieră, dragoste, bani, prietenii.
Neglijezi prieteniile și/sau relațiile romantice
Te trezești că nu ai timp să asculți un prieten care are nevoie de tine. Ta sau partenerul tău îți tot spune că el sau ea trebuie să vorbească cu tine, să petreacă timp împreună, să-ți facă spațiu. Dar ți se pare că nu te poți opri și că nu poți absolut să-ți schimbi punctul de vedere sau să accepți altul. Pe lângă obiectivele legate de sport, ar trebui să fii mereu cu ochii pe obiectivele relațiilor. Cum merge relația ta? Cât timp petreci cu familia și prietenii? Amintiți-vă că timpul nu se adună și energia pe care o puneți în sport ar trebui să meargă și către alte domenii ale vieții, care sunt fundamentale.
Analiza orice durere sau disconfort fizic
Chiar și atunci când nu te antrenezi, te trezești să fii atent – uneori chiar excesiv – la orice manifestare vine din corp. Cu alte cuvinte, vine orice semnal și îl interpretezi ca un steag roșu, un sonerie uriașă de alarmă sau ceva care nu-ți părăsește mintea. Ajunge să nu asculți pe ceilalți, să nu dai spațiu, să nu acorzi niciun sprijin altora, chiar și atunci când au nevoie. Ești întotdeauna distras, deoarece singura ta atenție persistentă este preocuparea pentru durere. În acest fel, viața devine în permanență împiedicată și este dificil să schimbăm perspectiva iar exteriorul este perceput ca ceva care ne pierde timpul și nu rezolvă problema. Unii se limitează la exagerare, văzând un specialist după altul și chiar și atunci când diagnosticele sunt neutre și nu prezintă probleme, mintea conștientă nu se liniștește. Această condiție trebuie controlată, la fel ca și dialogul intern.Dacă nu a existat o traumă bruscă, dacă nu vorbești despre ceva cu adevărat grav, trebuie să te întorci pe drumul cel bun și să-ți păstrezi liniștea sufletească.
Încrederea în tine se limitează la performanță
Un mare sonerie de alarmă apare atunci când limităm încet stima pe care o avem în noi înșine la un nivel legat exclusiv de performanța sportivă. Când se întâmplă acest lucru suntem în mare pericol de a distorsiona adevăratul sentiment al stimei de sine, care nu depinde doar de obiective, ci este legat de un sentiment radical al valorii de sine. Legarea inextricabil a rezultatului sportiv de baza încrederii în sine este o greșeală de bază care ar putea duce către direcții neoptimiste, neproductive și absolut instabile.
Somnul și foamea sunt afectate
Mâncați mai puțin, dormiți mai puțin. Sau suntem mereu îngrijorați de ce și cum să mâncăm și de ce ore și de câte avem nevoie să ne odihnim.În orice caz, viața nu mai curge cu cursul ei natural și ne blocăm în calculul caloriilor, al indicilor de stres și al datelor legate de mușchiul inimii și respirație. Când ritmul de somn-veghe și senzația de a fi plin sau de foame suferă variații mari și schimbări importante, trebuie să revii în sine și să realizezi că ai o problemă.
Cauze și cum să scapi de ele
Lipsa de încredere în sine / și chiar ar putea sta la baza exagerării față de latura performanței sportive. Această condiție nu ajută în niciun fel și de fapt riscă să ducă la o lipsă suplimentară a stimei de sine. Luați un control excesiv și o adevărată obsesie pentru gestul atletic, îmbunătățirea constantă, comparația cu rezultatele din ziua precedentă. Prin urmare, mintea se organizează numai în jurul performanței.
Uneori această obsesie se dezvoltă atunci când abordezi sportul pentru a te recupera după o dezamăgire de orice fel (dragoste, muncă, etc).Ne refugiam in sport in mod excesiv chiar si dupa schimbari majore – constient sau nu – care pot fi sfarsitul unei relatii de munca, o separare, un divort sau altele asemenea. Primul pas este să ne dăm seama ce și cum ne confruntăm cu asta, să vorbim despre asta cu un prieten de încredere și poate să decidem să pornim pe o cale terapeutică de sprijin psihologic.