- Jocurile celei de-a XX-a Olimpiade
- Planul lui Septembrie Neagră
- 5 septembrie
- Începutul negocierii
- Memoria masacrului
Masacrul de la Munchen
Era 1972 și Germania se pregătea să salute marea întoarcere a Jocurilor Olimpice de Vară, unul dintre cele mai importante evenimente sportive din lume. Cert este că nimeni nu și-ar fi putut imagina că acel eveniment internațional, care avea scopul de a aduce bucurie și fericire, care a început odată cu inaugurarea Jocurilor din 26 august, se va transforma într-o tragedie.
Și în schimb chiar acolo, la München, soarele a fost întunecat de întunericul terorismului, de atacul unui grup palestinian care a răpit și ucis câțiva dintre sportivii israelieni care veniseră în țară să concureze.
Un eveniment care a ținut întreaga lume în suspans timp de 21 de ore foarte lungi, între rugăciuni și speranțe, între încercări eșuate de eliberare care au dus la moartea tuturor sportivilor israelieni răpiți, a cinci palestinieni și a unui polițist german. Iată ce s-a întâmplat în timpul Jocurilor Olimpice din 1972.
Masacrul de la Munchen
Jocurile celei de-a XX-a Olimpiade
În vreme ce calendarul marca sosirea unui nou an, Germania s-a pregătit să întâmpine marea și așteptata revenire a Jocurilor Olimpice, a doua oară în țară după ediția de la Berlin din 1936. O ocazie, aceasta, salutată cu mare entuziasm de a reda prestigiu și prestigiu imaginii Germaniei marcate de perioada postbelică.
Un soare albastru stilizat traversat de o spirală era sigla Jocurilor Olimpiadei a XX-a, dar adevăratul simbol al acelei competiții era teckelul Waldi, o mascota care simboliza bucuria și veselia, sentimente care trebuiau să reprezinte eveniment în țară și în întreaga lume.
Și totuși, acea ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a transformat curând într-una dintre cele mai mari tragedii ale perioadei postbelice. Pentru că după câteva zile de la începerea jocurilor, un atac terorist semnat de comandoul terorist din Septembrie Neagră a lăsat o urmă de sânge menită să schimbe pentru totdeauna istoria și să scrie acel capitol tragic al Masacrului de la Munchen.
Planul lui Septembrie Neagră
A fost o zi caldă și însorită în iulie când doi dintre oficialii de vârf ai Fatah s-au întâlnit cu șeful organizației cunoscute sub numele de Septembrie Negru. Pe ordinea de zi era recentul atac terorist al companiei zborul 571 al companiei aeriene belgiane Sabene, care s-a încheiat totuși cu eliberarea ostaticilor și prin urmare capturarea deturnatorilor.
Acesta a fost un rezultat care nu i-a mulțumit pe organizatorii atacului, care nu primiseră dreptate pentru cauza palestiniană.
Aveam nevoie de ceva mai măreț, mai spectaculos și cu anvergură globală. Ce ocazie mai bună pentru terorişti decât Jocurile Olimpice? Alegerea a căzut tocmai asupra ediției care urma să se desfășoare la scurt timp după aceea la Monaco, deja marcată de o controversă legată de neacceptarea sportivilor palestinieni în competiție.
Ideea s-a transformat curând într-un plan bine organizat care i-a determinat pe exponenții lotului Septembrie Negru de mai multe ori în interiorul satului olimpic să studieze traseele, apartamentele sportivilor și siguranța care, chiar cu acea ocazie, era minimizat.
În ideea de a organiza un eveniment vesel și lipsit de griji, pentru a șterge amintirile legate de Germania nazistă, s-a decis organizarea unui plan de securitate mai puțin rigid, același care a fost ușor ocolit de Septembrie Negru. , toate În zorii zilei de 5 septembrie, teroriștii au intrat în Satul Olimpic pentru a ajunge la apartamentele care i-au găzduit pe sportivii israelieni.
Masacrul de la Munchen
5 septembrie
La ora 4:30 pe 5 septembrie 1972, comandamentul terorist încearcă să intre în apartamentul situat la parterul clădirii în care sunt cazați sportivii israelieni. Cu toate acestea, nu toți erau acolo, deoarece un număr mare dintre ei părăsiseră Satul Olimpic în acea seară pentru a participa la muzical Violist on the Roof.
Trezit de zgomot și văzând puștile și armele de foc, judecătorul de lupte Yossef Gutfreund trage alarma celorlalți sportivi din clădire.
Luptătorul israelian Moshe Weinberg încearcă să atace unul dintre membrii comandoului terorist, dar fără succes. Este lovit de un glonț în față care îl costă viața. Gad Tsobari, luptător israelian, reușește să evadeze. Ceilalți devin ostatici ai bărbaților palestinieni.
Începutul negocierii
Gad Tsobari trage un semnal de alarmă, sau cel puțin încearcă.Engleza lui este de bază și se străduiește să facă securității să înțeleagă că un grup de bărbați înarmați cu puști și pistoale se află în apartamentele sportivilor. Totuși, în cuvintele sale se percepe că ceva nu este în regulă, așa că unul dintre responsabilii de securitate merge la clădire pentru a întreba ce se întâmplă. Răspunsul este un cadavru care este aruncat afară din clădire.
Următoarele sunt ore grele care lasă în suspans țara și întreaga lume. Liderii securității naționale germane sunt informați despre sportivii ținuți ostatici, fiind unsprezece. Între timp, răpitorii încep negocierile.
Au două revendicări clare și precise și nu sunt dispuși să se împace: vor ca prizonierii palestinieni să fie eliberați din închisorile israeliene până la ora 9:00 și teroriștii germani Andreas Baader și Ulrike Meinhof să fie eliberați. În schimb, vor lăsa toți ostaticii să plece.Cererea arată clar că actul de terorism are legătură cu războiul dintre Israel și Palestina.
Poliția organizează două blitz-uri, ambele fără succes, în timp ce restul țării și lumea solicită suspendarea Jocurilor Olimpice. Răspunsul este nu: spectacolul trebuie să continue.
După câteva ore de negocieri, forţele de poliţie le permit teroriştilor să meargă în Egipt şi să continue negocierile. Dar este o ambuscadă, pe pista aeroportului o echipă specială îi așteaptă pentru a-i elibera pe ostatici. Când comanda Septembrie Neagră înțelege planul, ucid atleții. Lupta este letală, mor și 5 palestinieni și un polițist.
La 1:30 pe 6 septembrie, după 21 de ore, totul s-a terminat. Bilanțul este de 17 victime: 11 sportivi israelieni, 5 teroriști, un polițist.
Memoria masacrului
Amintirea masacrului este încă vie în memoria celor care au supraviețuit și a celor care au trebuit să-și ia rămas bun pentru totdeauna de la oamenii care au murit în atac, soțiile sportivilor care au văzut trupurile soților lor torturați, precum și fără viață.
Masacrul din Munchen este reînviat în filmul 21 Hours at Munich, nominalizat la două premii Emmy, în filmul Sword of Gideon și în documentarul O zi în septembrie.
Memoria masacrului a fost comemorată și în cadrul deschiderii Jocurilor Olimpice de la Tokyo la cererea lui Thomas Bach, președintele Comitetului Olimpic Internațional, cu un minut de reculegere dedicat masacrului și celor unsprezece victime israeliene din septembrie 5 din '72.
Victimele Masacrului de la München