Ce este
Foarte răspândită în comparație cu ceea ce s-ar putea crede, megalofobia reprezintă o formă de fobie generalizată pentru obiectele mari precum avioane, nave, clădiri mari, zgârie-nori, animale mari, sculpturi, avioane. Uneori teroarea lovește și în fața peisajelor precum munți sau vârfuri foarte în alte, dealuri întinse, copaci uriași, utilaje de construcții, corpuri mari de apă. Este o teamă irațională, complet de necontrolat, care îi copleșește pe cei care o experimentează. Teroarea pune stăpânire pe raționament într-un mod morbid.
Pare ceva neglijabil, dar este o fobie care îi afectează cu adevărat pe cei care o experimentează, deoarece poate împiedica cursul normal al vieții de zi cu zi.Sentimentul de a fi copleșit preia și se manifestă sub forma unor simptome variate, cum ar fi cefalee bruscă și ascuțită, transpirație excesivă, greață severă, dureri de stomac, palpitații severe, tulburări cu perioadele respiratorii complete. Uneori starea de rău se extinde la procesele digestive dând și diaree combinată cu senzații de tremor.
Când megalofobia atinge cu adevărat cote importante vorbim despre un atac de panică, care devine de necontrolat și provoacă tahicardie uneori chiar și la cote foarte mari. În multe cazuri această problemă derivă din tulburări psihologice legate de experiențele traumatice trăite în copilărie sau adolescență.
Dificul de gestionat, uneori această frică este redusă cu forța sau redusă de alții, care nu au legătură cu sentimentul de disconfort puternic pe care îl provoacă. Aspectul greu de înțeles de mulți constă în faptul că se crede că poate fi controlat cu ușurință, dar lucrurile nu stau așa; cei care suferă de această fobie sunt complet copleșiți și pierd legătura cu ei înșiși și cu ceilalți.
Înfruntarea fricii
Psihoterapia este cea mai bună modalitate de a face față acestei probleme, care este de a crea o relație de ajutor cu cineva care poate ajuta la aprofundarea și reintrarea și eviscerarea profundă a oricărei traume trăite în copilărie. Uneori terapia se bazează pe expunerea treptată la obiecte sau imagini cu obiecte mari, pentru a merge încet pentru a reduce reacția generală. Când și dacă expunerea la obiecte mari este forțată și aceasta trebuie gestionată pe termen scurt, pacientului i se pot administra anxiolitice sau remedii pentru gestionarea anxietății la distanță scurtă.
Terapia cognitiv-comportamentală împinge pacientul să înlocuiască gândurile fobice cu forme-gând raționale, constructive, productive. Psihoterapeutul merge să îndrume persoana în înțelegerea faptului că frica ar putea avea rădăcini foarte slabe în comparație cu cele percepute. Încet, terapia împinge persoana să-și înfrunte temerile cu o atitudine realistă în loc să evite sau să amâne.
Pacientul nu este niciodată pus în pericol, ci trece printr-o desensibilizare sistematică cu tehnici treptate și respectuoase psihic, pentru a crea condiții care să scadă nervozitatea și să permită vieții să ducă într-un mod normal. Pentru unii oameni, megalofobia preia complet și în acest sens atinge vârfuri greu de gestionat și chiar îi poate împinge să nu iasă din casă. Chiar și cu remedii naturiste precum florile Bach sau florile australiene, fricile și consecințele lor fizice pot fi înfruntate; compoziția și dozajul sunt întotdeauna foarte personale și presupun un dialog cu farmacistul, naturistul sau parafarmacistul care ne ajută.
Bun venit și transformare
Tehnicile de relaxare precum meditația, conduse de o persoană de încredere, funcționează foarte bine și în caz de megalofobie. În general, trecerea în revistă a obiceiurilor zilnice, înțelegerea cât și cum mâncăm, dormim, sub ce presiune ne punem sistemul nervos, ce fel de relații avem și cât de mult ne simțim primiți de ceilalți chiar și în aspectele noastre fragile.Evitarea acestor întrebări pe termen lung nu plătește; ar trebui să ne ocupăm întotdeauna de fobiile noastre, dar și de ceea ce ne înconjoară și de ceea ce alegem în fiecare zi pentru dimensiunea noastră reală.
Drumul către vindecarea de acest tip de fobie uneori nu se întâmplă rapid, dar trebuie să menținem încrederea și speranța, încercând mereu să explicăm oamenilor din jurul nostru cu ce ne confruntăm. Uneori trebuie să te implici complet pentru a renaște pe deplin și a trăi altfel fricile. Această transformare vă cere să păstrați o minte pozitivă indiferent de ce, chiar și atunci când frica pare foarte înrădăcinată și exprimată într-un mod foarte intens. A crea mici provocări, a te testa pe tine însuți, a simți sprijinul celorlalți sunt toate modalități de a trăi pe deplin și de a schimba obiceiurile dăunătoare, precum și de a învinge fobii precum megalofobia care fac efectiv viața imposibilă și creează obstacole substanțiale.
Depășirea acestei frici coincide cu intrarea într-un plan al realității în care fobiile nu preiau controlul și în care existența obiectelor mari este acceptată ca fapt obiectiv, indiferent de ceea ce trezesc acestea.Primul pas constă întotdeauna în a te întreba pe tine însuți și a accepta ajutor, sprijin psihologic și a te pregăti de schimbare de dragul nivelului de calitate al vieții cuiva și al oamenilor din jurul nostru.