Monumentul victimelor masacrului de la Marzabotto
Între 29 septembrie și 5 octombrie 1944, trupele nazi-fasciste au comis unul dintre cele mai mari masacre ale celui de-al Doilea Război Mondial, precum și una dintre cele mai grave crime împotriva întregii umanități. Instigați de Albert Kesselring, generalul german responsabil cu războiul împotriva partizanilor italieni, soldații italieni și germani au pornit în zona Monte Sole cu un singur scop: anihilarea tuturor formațiunilor partizane din zonă.
Un marș al morții care este amintit cu numele de masacrul de la Marzabotto, același în care și-au pierdut viața oameni de toate vârstele, uciși fără milă în zona Monte Sole. Acel masacr, care reprezintă unul dintre cele mai negre capitole. în istoria noastră, a fost gravat în istorie cu sângele a peste 700 de oameni. Numărul victimelor s-a extins apoi până la 1830, cifră care includea și căzuții din teritoriile învecinate.
Naziștii au lovit fără milă populațiile din Marzabotto, Monuno, Grizzana Morandi, Setta și Reno, începând marșul morții pe 29 septembrie la San Martino. Nimeni nu a fost cruțat: femei, bărbați și copii au fost uciși cu focuri de mitralieră și grenade de mână, iar trupurile lor au fost incendiate. Puțini au reușit să scape, inclusiv Francesco Pirini care avea doar 17 ani la momentul evenimentelor.
29 septembrie 1944
A fost o zi de început de toamnă ca multe altele, cea de 29 septembrie, când trupele naziste-fasciste au spart în cătunul Casaglia di Monte Sole.Populația, speriată de sosirea soldaților, s-a refugiat în incinta bisericii Santa Maria Assunta. Dar acel loc sacru care trebuia să fie un refugiu s-a transformat într-un iad din care nimeni nu a ieșit în viață. 197 de persoane, inclusiv 52 de copii, au fost ucise, marcând astfel începutul masacrului.
Toate orașele învecinate au suferit aceeași soartă în câteva ore. Trupele au înconjurat satele Caprara și apoi Cerpiano și au început să tragă în oameni. Copii și sugari au fost aruncați vii în flăcări, alții au fost decapitat.
În dimineața aceea, tocmai la Cerpiano, era și Francesco acolo. Era însă departe de sat, pentru că mama lui îl trimisese să adune iarbă pentru iepuri. Întorcându-se acasă, și zărind norii de fum din foc, a înțeles că ceva nu era în regulă. Așa că s-a ascuns în pădure împreună cu niște partizani. Atunci s-a petrecut marele măcel al țării sale în fața privirii sale uluite, aceeași în care au murit familia lui și toți oamenii pe care îi cunoștea.
Francesco Pirini, supraviețuitor al masacrului de la Marzabotto
Din familia lui numeroasă, doar unchiul său a supraviețuit. Cei doi s-au întâlnit și au reușit să evadeze împreună, iar apoi au fost salvați de trupele militare americane. Francesco Pirini, care avea atunci doar 17 ani, a fost încredințat în grija unei familii de țărani unde a rămas aproape un an. Luni în care nu și-a pierdut niciodată speranța de a-și întâlni unii dintre membrii familiei sale care, ca și el, supraviețuiseră. Și de fapt, după eliberare, un an mai târziu, a reușit să o îmbrățișeze din nou pe sora sa Lidia.
De-a lungul vieții, Francesco Pirini și-a pus misiunea de a păstra memoria masacrului de la Marzabotto, pentru ca nimeni să nu poată uita. Pentru ca greșelile trecutului să nu se perpetueze. Nu i-a fost ușor lui, care ani de zile a înăbușit amintirea dureroasă a acelui masacr care i-a luat familia, care i-a luat totul.Dar apoi a ales să spună. Mulți ani a însoțit studenții și tinerii la locurile masacrelor, abandonând ura și iertându-i pe cei responsabili de masacrul de la Cerpiano.
Francesco Pirini a murit la vârsta de 95 de ani la 1 decembrie 2022. Povestea lui însă, aceea a unui băiat care la 17 ani și-a văzut familia murind și ia iertat pe ucigași, nimeni nu o va uita vreodată.